- vindicatív
- adj. m., pl. vindicatívi; f. sg. vindicatívã, pl. vindicatíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
vindicativ — VINDICATÍV, Ă, vindicativi, e, adj. (livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 Vindicativ ≠ nerăzbunător Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Antonime VINDICATÍV adj. v. duşmănos, ranchiunos,… … Dicționar Român
ranchiunos — RANCHIUNÓS, OÁSĂ, ranchiunoşi, oase, adj. Care poartă ranchiună, care ţine duşmănie; răzbunător, duşmănos. – Din fr. rancuneux. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RANCHIUNÓS adj. 1. duşmănos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) ţânaş … Dicționar Român
răzbunător — RĂZBUNĂTÓR, OÁRE, răzbunători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Răzbunător ≠ nerăzbunător Trimis de siveco … Dicționar Român
Ecclesiastical Censures — Ecclesiastical Censures † Catholic Encyclopedia ► Ecclesiastical Censures Medicinal and spiritual punishments imposed by the Church on a baptized, delinquent, and contumacious person, by which he is deprived, either wholly of in part … Catholic encyclopedia
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român